În general infarctul miocardic apare atunci când arterele coronare, acele vase care duc sânge bogat în oxigen pentru a fi utilizat de către celulele musculare cardiace, sunt blocate de depuneri de colesterol (denumite și ateroame sau plăci de aterom, boala numindu-se ateromatoză), iar aceste depuneri se pot regăsi la nivelul tuturor vaselor din organism: creier, rinichi, intestin, cât și la nivelul membrelor.
Aceste plăci de aterom care sunt formate în interiorul vaselor de sânge se pot rupe , determinând formarea unui cheag de sânge, care blochează circulația sângelui, astfel o zonă din mușchiul inimii care este deservit de acel vas de sânge nu mai primește oxigen, consecința fiind moartea mușchiului din zona respectivă.
Infarctul miocardic este principala cauză de mortalitate cardio-vasculară, fiind o consecință a bolii cardiace ischemice, care apare în momentul în care mușchiul inimii nu primește oxigen suficient, astfel producându-se o moarte a unei părți a acestuia, cu implicații deosebite asupra prognosticului persoanei implicate atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, cu alterarea calității vieții.
Există foarte mulți factori care contribuie la dezvoltarea plăcilor de aterom și în timp a bolii cardiace ischemice, mulți dintre acești factori putând fi controlați fie prin modificarea stilului de viață, fie prin intervenția medicului prin prescrierea de medicamente, în momentul în care modificarea stilului de viață nu oferă rezultatele scontate. Printre factorii de risc cei mai importanți se regăsesc: hipertensiunea arterială, fumatul, dislipidemia (prin valorile crescute ale trigliceridelor, ale colesterolului total și/sau prin dezechilibrul între colesterolul bun (HDLc), acesta fiind scăzut, iar colesterolul rău (LDLc) fiind crescut), precum sidiabetul zaharat, acesta ocupând un loc aparte între acești factori de risc. Cu cât există mai mulți factori de risc, cu atât este mai mare riscul de a dezvolta o boală cardiacă ischemică și a suferi un infarct miocardic. De exemplu, probabilitatea unui bărbat în vârstă de 53, fumător, cu colesterol total de 300 mg, cu valori mari ale tensiunii arteriale (de peste 180/100 mmHg), de a avea un infarct miocardic fatal în următorii 10 ani este foarte mare, fiind de 10%. Dacă am lua exemplul aceluiași bărbat, dar de data aceasta cu colesterol normal, nefumător și fără hipertensiune arterială, aceeasi probabiliate de 10% de a avea infarct miocardic dupa 10 ani, apare mai tarziu, în jurul vârstei de 67-68 ani, ceea ce demonstrează importanța crucială a controlului acestor factori de risc.
Ce este hipertensiunea arterială? Hipertensiunea arterială este o afecțiune cronică în care presiunea sângelui este crescută peste anumite valori, valoarea optimă a tensiunii arteriale fiind mai mică de 130/80 mmHg. Valorile crescute pe termen lung ale hipertensiunii arteriale sunt dăunătoare și de cele mai multe ori necesită administrarea de medicamente antihipertensive, uneori în asociere de 2, 3 sau chiar 4 medicamente pentru a controla aceste valori.
Dislipidemia reprezintă în esență creșterea colesterolului. Colesterolul, practic grăsimile din sânge, reprezintă componenta majoră a plăcilor de aterom mai sus menționate, care poate fi crescut atât per total, cât și prin dezechilibrul între HDLc (bun) și LDLc (rău). Uneori dieta și o creștere a activității fizice zilnice (minim 30minute de mers pe jos) sunt suficiente în a controla aceste valori, însă de multe ori sunt necesare a fi administrate medicamente care opresc producția de colesterol, cu scopul de a reduce valorile de colesterol. De asemenea, hipertrigliceridemia (valorile crescute ale trigliceridelor, care pot fi crescute atât singular cât și împreună cu colesterolul) necesită o terapie medicamentoasă asociată. Valorile foarte mari ale trigliceridelor pot produce, pe lânga ateromatoză, și alte boli cu debut brusc, cum ar fi pancreatita acută, o boală foarte gravă în care sucurile digestive digeră practic pancreasul, cu afectare majoră a funcţionalităţii sale.
Fumatul, atât activ cât și pasiv, este și el un factor important de risc in dezvoltarea boalii cardiace ischemice. Mai mult decât atât, fumatul poate acționa și independent, fără a mai fi nevoie să fie prezenți alți factori de risc.
Un loc aparte în cadrul factorilor de risc pentru dezvoltarea bolii cardiace ischemice îl ocupă diabetul zaharat. Această boală afectează practic toate vasele de sânge, indiferent de localizarea și dimensiunile lor, datorită valorilor constant crescute ale glicemiei, fiind un factor care accelerează procesul de dezvoltare al plăcilor de aterom. La pacienţii cu diabet zaharat se impune un control și mai strict al factorilor de risc, în special al valorilor tensiunii arteriale și al colesterolului, precum şi evitarea oscilațiilor foarte mari ale valorilor glicemiei.
În concluzie pentru a evita apariția și dezvoltarea bolii cardiace ischemice, cu complicația majoră a acesteia și anume infarctul miocardic, este necesar un control optim al celor mai importanți factori de risc, atât prin modificarea stilului de viață (activitate fizică, oprirea fumatului, stoparea sedentarismului, dieta) cât și prin inițierea imediată a tratamentului medicamentos dacă modificarea stilului de viață nu este suficientă pentru reducerea semnificativă a riscului de dezvoltare a bolii.